invidia

Vezi și : Invidia

română

Etimologie

Din italiană invidiare. Confer invidie.

Pronunție

• AFI: /in.vi.diˈja/

Verb

Conjugarea verbului invidia
Infinitiv	a invidia
Indicativ prezent pers. 1 sg.	invidiez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să invidieze
Participiu	invidiat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a fi stăpânit de invidie față de cineva, a privi cu invidie pe cineva sau reușita, bunăstarea, calitățile altuia; a pizmui.
2. a dori, a râvni, a pofti ceva ce aparține altuia.

Sinonime

• pizmui, (înv.) bănui, deochea, nenăvidi, pizmi, râvni, răpști, zavistui

Cuvinte derivate

• invidiat
• invidie
• invidiere
• invidios

Traduceri

a fi cuprins de invidie

afrikaans: beny (Afrikaans) bosniacă: biti ljubomoran (bosanski) catalană: envejar (català) daneză: misunde (dansk) engleză: envy (English) esperanto: envii (Esperanto) finlandeză: kadehtia (suomi) franceză: envier (français) germană: beneiden (Deutsch) greacă: ζηλεύω (Ελληνικά) (zilevo) islandeză: öfunda (íslenska) italiană: invidiare (italiano)

maghiară: irigyel (magyar) norvegiană: være misunnelig (norsk) neerlandeză: benijden (Nederlands), afgunstig zijn (Nederlands) papamiento: envidiá (Papiamentu) persană: حسادت ورزیدن (فارسی) poloneză: zazdrościć (polski) portugheză: invejar (português) slovenă: zavidati (slovenščina) spaniolă: envidiar (español) suedeză: avundas (svenska) turcă: kıskanmak (Türkçe)

Etimologie

Din invidie.

Pronunție

• AFI: /inˈvi.di.ja/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru invidie.

Etimologie

Din invidia.

Pronunție

• AFI: /in.vi.diˈja/

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru invidia.

Referințe

• DEX online

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină invidia.

Pronunție

• AFI: /inˈvi.dja/

Substantiv

invidia f., invidie pl.

1. invidie

Cuvinte derivate

• invidiabile
• invidiare
• invidioso
• invido

Vezi și

• sette peccati capitali

---

latină

(Latina)

Variante

Etimologie

Din invidus ("invidios") < invideō ("a invidia, a pizmui").

Pronunție

• AFI: /inˈwi.di.a/

Substantiv

Declinarea substantivului invidia
f.	Singular	Plural
Nominativ	invidia	'
Genitiv	'	'
Dativ	'	'
Acuzativ	'	'
Ablativ	'	'
Vocativ	'	'

1. invidie
2. odiu, ură, dezgust, scârbă

Cuvinte derivate

• invidiōsus

Cuvinte apropiate

• invidēns
• invidentia
• invideō
• invidiōsē
• invidus