iride

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină iris < greacă ἴρις (iris), -ιδος (-idos).

Pronunție

• AFI: /'iride/

Substantiv

iride f., iridi pl.

1. iris
2. (bot.) iris, stânjenel
3. curcubeu

Sinonime

• 2: iris
• 3: arcobaleno

Cuvinte derivate

• iridare
• iridato
• irideo
• iridescente
• iridio
• iridociclite
• iridologia

Referințe

• Treccani.it