iris
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
Etimologie
Din franceză iris < latină iris. Provine din greacă antică ἶρις (iris, „curcubeu”).
Pronunție
- AFI: /'i.ris/
Substantiv
| Declinarea substantivului iris | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | iris | irisuri |
| Articulat | irisul | irisurile |
| Genitiv-Dativ | irisului | irisurilor |
| Vocativ | invariabil | invariabil |
- (anat.) membrană circulară, colorată a ochiului, situată înaintea cristalinului, în mijlocul căreia se găsește pupila.
- (opt.) diafragmă cu diametru variabil, folosită la instrumentele optice pentru a regla fasciculul de lumină care pătrunde în instrument.
Sinonime
- 1: (anat.) (pop.) arcul ochiului
Cuvinte apropiate
- irid-, irido-
- iridectomie
- iridiscopie
- iridiu, iridium
- iridocel
- iridodiagnostic
- iridodializă
- iridogramă
- iridolog
- iridologie
- iridomalacie
- iridoplegie
- iridoscop
- iridoscopie
- iridotomie
Vezi și
Traduceri
membrană colorată circulară a ochiului
|
|
Substantiv
| Declinarea substantivului iris | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | iris | iriși |
| Articulat | irisul | irișii |
| Genitiv-Dativ | irisului | irișilor |
| Vocativ | invariabil | invariabil |
- (bot.) (Iris) nume dat mai multor specii de plante erbacee perene, cu frunze lungi în formă de sabie și cu flori mari, violete, albastre, albe sau galbene.
Sinonime
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
plantă; floare
|
|
Referințe
Remove ads
engleză
(English)
Etimologie
Din engleza medie, care provine din latină iris < greacă antică ἶρις (iris, "curcubeu").
Pronunție
- AFI: /'aɪrɪs/
Substantiv
iris, pl. irises sau iris sau irides
Sinonime
- 2: diaphragm
- 4: rainbow
Cuvinte derivate
- iridal
- iridial
- iridian
- iridium
- iridocyclitis
- iridology
- Iris
- iritis
Cuvinte compuse
Verb
| Conjugarea verbului to iris | |
| Infinitiv | to iris |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
irises |
| Trecut simplu | irised |
| Participiu trecut | irised |
| Participiu prezent | irising |
Referințe
Remove ads
franceză
(français)
Etimologie
Pronunție
- AFI: /i.ʁis/
Substantiv
iris m., iris pl.
- (anat.) iris
- Les yeux bleus, les yeux noirs sont ceux dont l'iris est bleu, est noir.
- (opt.) iris, diafragmă
- (bot.) iris, stânjen, stânjenel
- (poetic) curcubeu
Sinonime
- 4: arc-en-ciel
Cuvinte derivate
- iridien
Cuvinte compuse
- pierre d'iris
- poudre d'iris
- vert d'iris
Cuvinte apropiate
- irone
Referințe
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads