istorie
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
Etimologie
Din latină historia, italiană istoria. Confer franceză histoire.
Pronunție
- AFI: /is'to.ri.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului istorie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | istorie | istorii |
| Articulat | istoria | istoriile |
| Genitiv-Dativ | istoriei | istoriilor |
| Vocativ | istorie | istoriilor |
- proces de dezvoltare a fenomenelor naturii și societății.
- știință care studiază dezvoltarea complexă a societății, a unui popor etc.
- (concr.) scriere conținând evenimente și fapte care se încadrează în această știință.
- (cu determinarea domeniului) știință care studiază dezvoltarea și schimbările succesive dintr-un anumit domeniu.
- Istoria limbii.
- (concr.) lucrare care tratează probleme din aceste domenii.
- povestire, narațiune.
- (fam.) întâmplare, pățanie.
- poznă, încurcătură.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
|
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads