knave

engleză

(English)

Etimologie

Din engleză medie knave, knafe, care provine din engleză veche cnafa ‎(„copil, băiat, tânăr; paj”) < proto-germanică *knabô ‎(„băiat, tânăr”).

Înrudit cu germană Knabe, neerlandeză knaap, daneză knabe și islandeză knapi.

Pronunție

• AFI: /neɪv/

Substantiv

knave, pl. knaves

1. (înv.) băiat; (spec.) paj
2. (înv.) servitor
3. (pop.) pungaș, bandit, ticălos, nemernic

   John is a swindling knave.

4. (la jocuri de cărți) valet

Sinonime

• 1: boy
• 2: menial, servant
• 3: rogue, villain, rascal, scoundrel
• 4: (la jocuri de cărți) jack

Antonime

• 3: hero

Cuvinte derivate

• knavery
• knavish

Omofone

• nave

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary