lieu
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
| Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme: Dezvoltare în alte limbi |
franceză
(français)
Etimologie
Din franceză medie lieu, care provine din franceză veche leu < latină locum, forma de acuzativ pentru locus („loc”).
Înrudit cu catalană lloc, italiană luogo, occitană lòc, luec, luòc, portugheză logo, română loc și spaniolă luego.
Pronunție
Substantiv
lieu m., lieux pl.
- loc; (spec.) locație, localitate
- C'est le plus beau lieu du monde.
- Un lieu d'assemblée, de récréation.
- (la pl.) apartament; (p.ext.) locuință
- Il faut visiter les lieux et voir s'ils sont en état.
- (spec.; mil.) loc, rang, grad
- (fig.) mijloc
- Il n'y a pas lieu de douter, de craindre, d'espérer.
Sinonime
Cuvinte derivate
- lieutenant
Omofone
Locuțiuni
locuțiuni
|
|
Etimologie
Din norvegiană lyr.
Substantiv
lieu m., lieus pl.
Cuvinte compuse
- colin-lieu, colin lieu
- lieu de l'Alaska
- lieu de Norvège
- lieu jaune
- lieu noir
Vezi și
- gadidé
Referințe
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads