martius

latină

(Latina)

Etimologie

Numit după zeul Mārs („Marte”).

Pronunție

• AFI: /ˈmaːr.ti.us/
• AFI: /ˈmaːr.tɪ.ʊs/

Adjectiv

mārtius m., (feminin mārtia, neutru mārtium)

1. de martie, de marț
2. propriu zeului Marte
3. (fig.) marțial, ostășesc, militar, de război

Cuvinte apropiate

• Mārs
• mārtiālis

Nota Bene

• În limba latină, numele lunilor sunt folosite ca adjective. În perioada clasică a limbii latine, adjectivul modifică un substantiv care identifică o anumită zi, a cărei dată se socotește. În latină medievală și perioadele următoare, adjectivul modifică data zilei în luna respectivă.

Referințe

• Wiktionary