minotaur

română

Etimologie

Din franceză minotaure < latină Mīnōtaurus. Confer italiană minotauro, germană Minotaurus.

Pronunție

• AFI: /mi.no'ta.ur/

Substantiv

Declinarea substantivului minotaur
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	minotaur	minotauri
Articulat	minotaurul	minotaurii
Genitiv-Dativ	minotaurului	minotaurilor
Vocativ	minotaurule	minotaurilor

1. monstru mitologic, înfățișat cu cap de taur și trup de om.

Cuvinte derivate

• taur

Traduceri

ființă fabuloasă imaginată cu cap de om și trup de taur

engleză: minotaur (English) esperanto: Minotaŭro (Esperanto) finlandeză: minotauri (suomi) franceză: minotaure (français) germană: Minotauros (Deutsch) greacă: Μινώταυρος (minótavros) (Ελληνικά) m.

italiană: minotauro (italiano) m. japoneză: ミノタウロス (minotaurosu) (日本語) neerlandeză: minotaurus (Nederlands) poloneză: minotaur (polski) suedeză: Minotaur (svenska)

Referințe

• DEX online

---

engleză

(English)

Etimologie

Din latină Mīnōtaurus < limba greacă.

Pronunție

• AFI: /ˈmɪnəˌtɔr/

Substantiv

minotaur, pl. minotaurs

1. minotaur

Cuvinte apropiate

• centaur
• faun
• satyr

Referințe

• Dictionary.com

---

poloneză

(polski)

Etimologie

Din latină Mīnōtaurus < limba greacă.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

minotaur

1. minotaur