monstru

română

Etimologie

Din latină monstrum, franceză monstre.

Pronunție

• AFI: /'mon.stru/

Substantiv

Declinarea substantivului monstru
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	monstru	monștri
Articulat	monstrul	monștrii
Genitiv-Dativ	monstrului	monștrilor
Vocativ	monstrule	monștrilor

1. ființă mitologică cu corpul format din părți ale unor animale diferite sau din unele părți de om și altele de animal.
2. ființă care se naște cu mari anomalii fizice; pocitanie; (fig.) om cu mari defecte morale, om josnic, crud, denaturat.
3. namilă, matahală.
4. (fig.) (adjectival) de proporții mari, extraordinar, neobișnuit.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online