musca

Vezi și : mușca, muscă, muscã, Musca, MUSCA

română

Etimologie

Din muscă.

Pronunție

• AFI: /ˈmus.ka/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru muscă.

---

corsicană

(corsu)

Variante

• mosca

Etimologie

Din latină musca.

Pronunție

• AFI: /ˈmuska/

Substantiv

musca f.

1. muscă

Cuvinte derivate

• musculina

Referințe

• Wikizziunariu

---

latină

(Latina)

Etimologie

Dintr-o rădăcină proto-indo-europeană *mus-, *mu-, *mew-.

Pronunție

• AFI: /ˈmus.ka/

Substantiv

Declinarea substantivului musca
f.	Singular	Plural
Nominativ	musca	muscae
Genitiv	muscae	muscārum
Dativ	muscae	muscīs
Acuzativ	muscam	muscās
Ablativ	muscā	muscīs
Vocativ	musca	muscae

1. muscă

   Puer, abige muscas.

2. (p. ext.) băgăreț, băgăcios, înfigăreț

Cuvinte derivate

• muscārium
• muscārius

Referințe

• Wiktionary

---

siciliană

(sicilianu)

Etimologie

Din latină musca.

Pronunție

• AFI: /ˈmuska/
• AFI: /ˈmuʃka/

Substantiv

musca f.

1. muscă

Cuvinte derivate

• muschiari

Referințe

• Wikizziunariu