neck

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie nekke, care provine din engleza veche hnecca < proto-germanică *hnakkô.

Pronunție

• AFI: /nɛk/

Substantiv

neck, pl. necks

1. (anat.) gât, grumaz; (p. ext.) ceafă

   She broke her neck in the accident.

2. (despre îmbrăcăminte) guler
3. (fig.) gât (de sticlă etc.)
4. (muz.) partea extinsă a unui obiect muzical, gât (de vioară etc.)
5. (geogr.) craterul unui vulcan, coș vulcanic

Sinonime

• 5: volcanic neck, lava neck, volcanic plug

Cuvinte derivate

• hindneck
• neckband
• neckcloth
• neckerchief
• necklace
• necklet
• neckler
• neckline
• necktie
• neckless
• neckyoke
• neckwear

Cuvinte compuse

• neck ring

Expresii

• be up to one's neck
• break one's neck
• get it in the neck
• neck and neck, neck-and-neck
• neck of the woods
• stick one's neck out
• win by a neck

Verb

Conjugarea verbului to neck
Infinitiv	to neck
Prezent simplu pers. 3 sg.	necks
Trecut simplu	necked
Participiu trecut	necked
Participiu prezent	necking

1. a strangula, a sugruma
2. (în SUA) a se săruta, a se îmbrățișa, a se dezmierda, a se mângâia

   Alan and Betty were necking in the back of a car when Betty's dad caught them.

3. a bea repede

Sinonime

• 1: strangle
• 2: French kiss, grope, make out, pet, snuggle, smooch, snog

Cuvinte derivate

• necking

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary