strangula

română

Variante

• ștrangula

Etimologie

Din latină strangulare.

Pronunție

• AFI: /stran.guˈla/

Verb

Conjugarea verbului strangula
Infinitiv	a strangula
Indicativ prezent pers. 1 sg.	strangulez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să stranguleze
Participiu	strangulat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) a (se) omorî prin sugrumare; a (se) sugruma, a (se) gâtui.
2. (v.tranz.) a înăbuși, a sufoca.
3. (v.tranz.) a micșora lățimea secțiunii de curgere a unui fluid într-o conductă, pe cursul unei ape etc.

Cuvinte derivate

• strangulare
• strangulat

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din strangula.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru strangula.

Referințe

• DEX '98 via DEX online