noutate

română

Etimologie

Din latină novitas, novitatem, franceză nouvelle (după nou).

Pronunție

• AFI: /no.uˈta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului noutate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	noutate	noutăți
Articulat	noutatea	noutățile
Genitiv-Dativ	noutății	noutăților
Vocativ	noutate	noutăților

1. însușirea de a fi nou.
2. (concr.) lucru nou, de curând pus în circulație, de-abia descoperit etc.
3. veste, știre recentă (și interesantă); novita, nuvelă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online