nuage

Vezi și : nuagé

franceză

(français)

Etimologie

Din nue (înv., „nor”) +‎ -age. Inevitabil din latină nūbes („nor”).

Înrudit cu catalană núvol, italiană nube, nuvola, occitană niu, portugheză nuvem, română nor și spaniolă nube.

Pronunție

• AFI: /ny.aʒ/, /nɥaʒ/
•  Audio^fișier

Substantiv

nuage m., nuages pl.

1. (fiz., met.) nor
2. (fig.) nor

   Aucun nuage ne trouble son bonheur.

3. (cib., Internet) cloud

Cuvinte derivate

• ennuager
• infonuagique
• nuageux

Cuvinte apropiate

• nuée
• nue
• nébuleux
• nébulé
• nielle
• nébulaire

Hiponime

hiponime

altocumulus altostratus arcus cirrocumulus cirrostratus cirrus cumulonimbus cumulus

nimbostratus nimbus pannus pileus pyrocumulus pyrocumulonimbus stratocumulus stratus

Omofone

• nuagent
• nuages

Locuțiuni

locuțiuni

avoir la tête dans les nuages être sur un petit nuage forêt des nuages informatique en nuage nuage de fumée nuage de lait

nuage de mots-clés nuage de poussière nuage radioactif nuage zodiacal pelleter des nuages se perdre dans les nuages

Vezi și

• néphophobie
• néphéliphile
• brouillard

Etimologie

Din nuager.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru nuager.
2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru nuager.
3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru nuager.
4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru nuager.
5. forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru nuager.

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire