odeur

Vezi și : Odeur

franceză

(français)

Etimologie

Din latină odor, odōrem („miros, odor, mireasmă”).

Înrudit cu catalană olor, italiană odore, occitană odor, olor, portugheză odor, română odor, odoare, urdoare și spaniolă olor.

Pronunție

• AFI: /ɔ.dœʁ/
•  Audio^fișier

Substantiv

odeur f., odeurs pl.

1. miros, odor, mireasmă

   Cela a une bonne odeur.

2. (rar) parfum
3. (la pl.) parfumuri, mirosuri plăcute

Sinonime

• 1-2: arôme, fumet, parfum, relent

Cuvinte derivate

• odorat
• odorant
• odoriser
• odorisation

Cuvinte compuse

• anti-odeur, anti-odeurs

Locuțiuni

• en odeur de sainteté
• hygrophore à odeur agréable
• odeur de la poudre

Expresii

• l'argent n'a pas d'odeur

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire

---

neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Împrumutat din franceză odeur < latină odor, odōrem („miros, odor, mireasmă”).

Pronunție

• AFI: /oːˈdøːr/
•  Audio^fișier

Substantiv

Declinarea substantivului odeur
m.	Singular	Plural
Substantiv	odeur	odeurs
Diminutiv	odeurtje	odeurtjes

1. (livr.) miros, odor, mireasmă
2. (p.ext.) parfum

Sinonime

• 1: geur, reuk
• 2: eau de cologne, geurwater

Referințe

• Wiktionary
• WikiWoordenboek