odor

română

Variante

• odoare

Etimologie

Din sârbocroată odor „pradă”.

Pronunție

• AFI: /o'dor/

Substantiv

Declinarea substantivului odor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	odor	odoare
Articulat	odorul	odoarele
Genitiv-Dativ	odorului	odoarelor
Vocativ	odorule	odoarelor

1. obiect lucrat dintr-un metal prețios (împodobit cu pietre scumpe); obiect de (mare) preț; giuvaier. (La pl.) veșminte scumpe și alte obiecte prețioase folosite la serviciile religioase.
2. (fig.) ființă iubită, prețuită; (spec.) copil.

Cuvinte derivate

• odoraș

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din latină odor, italiană odore, franceză odeur.

Substantiv

Declinarea substantivului odor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	odor	odoruri
Articulat	odorul	odorurile
Genitiv-Dativ	odorului	odorurilor
Vocativ	odorule	odorurilor

1. (înv.) miros, mireasmă, parfum.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online