oregano
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
Etimologie
Din italiană origano < greacă antică ὀρίγανον (oríganon); compus din cuvintele ὄρος (oros, „munte”) + verbul γανοῦσθαι (ganousthai, „a face plăcere”).
Pronunție
- AFI: /o.re'ga.no/
Substantiv
| Declinarea substantivului oregano | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | oregano | invariabil |
| Articulat | oreganoul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | oreganoului | invariabil |
| Vocativ | - | invariabil |
- (bot.) (Origanum vulgare) plantă erbacee perenă aromatică, cu tulpina păroasă, cu flori roșii-purpurii, întrebuințată la vopsit și în farmacie.
Sinonime
- (bot.) sovârf, măghiran sălbatic
Vezi și
- chili
- maghiran
Traduceri
plantă; condiment
|
|
Referințe
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads