pique

From Wiktionary, the free dictionary

Remove ads
Variante de scriere Vezi și : Pique, piqué

engleză

(English)

Etimologie

Din franceză pique.

Pronunție


Substantiv

pique, pl. piques

  1. pică, pizmă, ranchiună
  2. iritare, enervare
    She left the party in a fit of pique.

Sinonime


Verb


Conjugarea verbului
to pique
Infinitiv to pique
Prezent simplu
pers. 3 sg.
piques
Trecut simplu piqued
Participiu trecut piqued
Participiu prezent piquing
  1. a supăra, a irita (pe cineva), a enerva, a ofensa
  2. a se lăuda cu ceva, a se mândri cu ceva
  3. a avea pică pe cineva, a purta cuiva dușmănie

Sinonime

  • 1: fret, nettle, irritate, offend

Etimologie

Din spaniolă pique.

Substantiv

pique, pl. piques

  1. purice de nisip

Sinonime

  • chigger, jigger

Referințe





Remove ads

franceză

(français)

Etimologie

Din neerlandeza medie pike.

Pronunție


Substantiv

pique f., piques pl.

  1. lance
    Armé d'une pique.

Expresii

  • à cent piques
  • demi-pique
  • en être à cent piques, en être à mille piques


Substantiv

pique m., piques pl.

  1. (jocuri de cărți) pică
    Jouer du pique.

Expresii

  • deux de pique
  • fagoté comme l'as de pique

Referințe





portugheză

(português)

Etimologie

Din verbul picar.

Pronunție

  • AFI: /'pi.ke/ (Brazilia)


Substantiv

pique m., piques pl.

  1. lance
  2. (jocul) de-a v-ați ascunsele

Sinonime

  • 1: lança, hasta
  • 2: pique-esconde

Cuvinte apropiate

  • picar

Locuțiuni

  • a pique
  • ir a pique





spaniolă

(español)

Etimologie

Din franceză pique.

Pronunție


Substantiv

pique m., piques pl.

  1. pică, pizmă, ranchiună

Sinonime

Cuvinte apropiate

  • picar

Locuțiuni

  • a pique

Wikiwand - on

Seamless Wikipedia browsing. On steroids.

Remove ads