plague

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie plage < latină plāga.

Pronunție

• AFI: /pleɪg/

Substantiv

plague, pl. plagues

1. (folosit în mod absolut și normal cu majuscule) ciumă bubonică

   The Plague decimated the European population during the Middle Ages.

2. (med.) ciumă

   Recent outbursts of plague have been reported from India.

3. (rel.) pedeapsă (divină)
4. (fig.) necaz, pacoste, supărare

Sinonime

• 1: The Pest
• 2: pest
• 4: nuisance

Cuvinte derivate

• plaguesome
• plaguey

Verb

Conjugarea verbului to plague
Infinitiv	to plague
Prezent simplu pers. 3 sg.	plagues
Trecut simplu	plagued
Participiu trecut	plagued
Participiu prezent	plaguing

1. a necăji, a supăra, a chinui

   Wikis are often plagued by vandalism.

2. a molipsi (de ciumă etc.)

Cuvinte derivate

• plaguer

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary