proscrie

română

Etimologie

Din franceză proscrire (după scrie).

Pronunție

• AFI: /pros'kri.e/

Verb

Conjugarea verbului proscrie
Infinitiv	a proscrie
Indicativ prezent pers. 1 sg.	proscriu
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să proscrie
Participiu	proscris
Conjugare	III

1. (v.tranz.) (în roma antică) a condamna la moarte (pentru infracțiuni politice) fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit.
2. (v.tranz.) a lua măsuri represive (privative de libertate) împotriva cuiva, în special pentru motive politice; a îndepărta în mod forțat o persoană din patrie; a exila, a alunga, a izgoni.
3. (v.tranz.) (rar) a interzice, a opri.

Cuvinte derivate

• proscriere
• proscris

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online