regal

română

Etimologie

Din germană Regal.

Pronunție

• AFI: /re'gal/

Substantiv

Declinarea substantivului regal
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	regal	regaluri
Articulat	regalul	regalurile
Genitiv-Dativ	regalului	regalurilor
Vocativ	regalule	regalurilor

1. (tipogr.) dulăpior la secția de culegere manuală a unei tipografii, folosit la păstrarea casetelor cu litere sau a formelor pentru tipar.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din franceză régal (e), italiană regale < latină regalis.

Adjectiv

Declinarea adjectivului regal
	Singular	Plural
Masculin	regal	regali
Feminin	regală	regale
Neutru	regal	regale

1. care aparține unui rege, privitor la rege; regesc; (p.ext.) bogat, luxos, maiestuos, mândru.

Cuvinte derivate

• regalism
• regalist
• regală

Cuvinte compuse

• apă regală

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului regal
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	regal	regale
Articulat	regalul	regalele
Genitiv-Dativ	regalului	regalelor
Vocativ	regalule	regalelor

1. (livr.), Ospăț mare, bogat; banchet festiv.
2. eveniment deosebit (care încântă, desfată etc.). plăcere mare; dar plăcut.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• alerg
• regla

Referințe

• DEX '98 via DEX online