replica

Vezi și : replică, replicá, réplica, replicà

română

Etimologie

Din franceză répliquer < latină replicare.

Pronunție

• AFI: /re.pliˈka/

Verb

Conjugarea verbului replica
Infinitiv	a replica
Indicativ prezent pers. 1 sg.	replic
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să replice
Participiu	replicat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a da o replică, a răspunde.

   I-a replicat prompt.

Sinonime

• răspunde, riposta, (înv.) întâmpina, prici

Cuvinte derivate

• replicare
• replicat
• replicativ
• replicație
• replică

Traduceri

a da o replică

engleză: reply (English) franceză: répliquer (français) italiană: replicare (italiano)

portugheză: replicar (português) spaniolă: replicar (español) suedeză: replikera (svenska), genmäla (svenska)

Etimologie

Din replica.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru replica.

Etimologie

Din replică.

Pronunție

• AFI: /ˈre.pli.ka/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru replică.

Referințe

• DEX online

---

engleză

(English)

Etimologie

Din italiană replica < latină replicare.

Pronunție

• AFI: /ˈrɛplɪkə/

Substantiv

replica, pl. replicas

1. copie, reproducere, replică

   The statue on the museum floor is an authentic replica.

2. machetă

   He collected replicas of old cars.

Sinonime

• 1: imitation, duplicate, facsimile

Cuvinte derivate

• replicant
• replicate
• replication
• reply

Referințe

• Dictionary.com

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină replicare.

Pronunție

• AFI: /ˈrɛplika/

Substantiv

replica f., repliche pl.

1. repetiție, repetare

   Replicare una terapia.

2. obiecție

   Le scrivo in replica alla Sua lettera.

3. replică, răspuns
4. copie, reproducere, replică

Sinonime

• 1: ripetizione
• 3: risposta
• 4: copia, riproduzione

Cuvinte derivate

• replicare
• replicato