reteza

Etimologie necunoscută.

(v.tranz.) a tăia transversal și complet, cu o singură tăietură, un obiect sau o parte a corpului unei ființe.
(v.tranz.) a tăia fagurii dintr-un stup, pentru a recolta mierea.
(v.tranz.) (construit cu pronumele feminin „o”, cu valoare neutră) a o lua de-a curmezișul pentru a scurta drumul.
(v.tranz.) (fig.) a face să înceteze brusc, a curma, a întrerupe.

A-i reteza (cuiva) unghiile = a face (pe cineva) inofensiv; a pune (pe cineva) la punct
A-l reteza (pe cineva) scurt sau a i-o reteza (cuiva) = a-i limita (cuiva) pretențiile; a pune brusc capăt discuției

română