revolta

Vezi și : révolta, revoltà

română

Etimologie

Din franceză révolter. Confer italiană rivoltare.

Pronunție

• AFI: /re.volˈta/

Verb

Conjugarea verbului (se) revolta
Infinitiv	a (se) revolta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) revolt
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) revolte
Participiu	revoltat
Conjugare	I

1. (v.refl.) a fi cuprins de revoltă, de indignare.
2. (v.refl. și tranz.) a (se) răscula, a (se) răzvrăti.

Sinonime

• 1: se indigna
• 2: (se) răscula, (se) răzvrăti

Cuvinte derivate

• revoltant
• revoltare
• revoltat
• revoltă
• revoltător

Cuvinte apropiate

• revolut
• revolutiv
• revoluție, revoluțiune
• revoluționa, revoluționariza
• revoluționar
• revoluționare, revoluționarizare
• revoluționarism
• revoluționarizator
• revoluționat, revoluționarizat

Traduceri

a fi cuprins de revoltă; a-și manifesta revolta

croată: buniti (hrvatski), pobuniti (hrvatski) engleză: revolt (English) finlandeză: kapinoida (suomi) franceză: se révolter (français) germană: revoltieren (Deutsch) greacă: επαναστατώ (Ελληνικά) (epanastató)

italiană: rivoltarsi (italiano), ribellarsi (italiano) portugheză: revoltar-se (português) scoțiană: èirich (Scots) spaniolă: rebelarse (español), sublevarse (español) suedeză: revoltera (svenska) turcă: isyan etmek (Türkçe), ayaklanmak (Türkçe)

Etimologie

Din revoltă.

Pronunție

• AFI: /reˈvol.ta/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru revoltă.

Referințe

• DEX online

---

cehă

(čeština)

Etimologie

Din franceză révolte.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

revolta f.

1. revoltă

Sinonime

• vzpoura

---

portugheză

(português)

Etimologie

Din revoltar.

Pronunție

• AFI: /χe.ˈvɔw.tɐ/ (Brazilia)

Substantiv

revolta f., revoltas pl.

1. revoltă

Sinonime

• rebelião

Cuvinte derivate

• revoltar
• revoltar-se