rezolva

Vezi și : rezolvă

română

Etimologie

Din latină resolvere, germană resolvieren.

Pronunție

• AFI: /re.zolˈva/

Verb

Conjugarea verbului rezolva
Infinitiv	a rezolva
Indicativ prezent pers. 1 sg.	rezolv
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să rezolve
Participiu	rezolvat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a găsi soluția unei probleme.
2. (v.tranz.) a pune capăt unei controverse, unui litigiu, unui conflict; a soluționa.
3. (v.tranz.) (despre instrumente optice) a separa, a distinge amănunte cât mai fine ale obiectelor studiate.

Cuvinte derivate

• rezolvabil
• rezolvare
• rezolvat

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din rezolva.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru rezolva.

Referințe

• DEX '98 via DEX online