rival

română

Etimologie

Din franceză rival < latină rivalis, germană Rival.

Pronunție

• AFI: /ri'val/

Substantiv

Declinarea substantivului rival
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rival	rivali
Articulat	rivalul	rivalii
Genitiv-Dativ	rivalului	rivalilor
Vocativ	rivalule	rivalilor

1. persoană care aspiră, în concurență directă cu alta, la aceeași situație, la același succes; concurent, potrivnic, adversar.
2. persoană care aspiră împreună cu alta la dragostea aceleiași persoane de sex opus.
3. persoană care are merite egale cu altă persoană sau este la fel de talentată; egal.

Cuvinte derivate

• rivală

Locuțiuni

• (loc.adj.) Fără rival = cu care nu se poate măsura nimeni; fără pereche, fără asemănare, inegalabil.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• livra

Referințe

• DEX '98 via DEX online