roseau

Vezi și : Roseau

franceză

(français)

Etimologie

Din franceza veche și medie ros (confer franceza veche roisel) < limba francă *rausa. Provine din proto-germanică *rausan, *rauzan.

Pronunție

• AFI: /ʁɔ.zo/

Substantiv

roseau m., roseaux pl.

1. stuf, trestie

   Des touffes de roseaux.

Cuvinte derivate

• roselier
• roselière

Cuvinte compuse

• roseau à balais
• roseau des bois
• roseau des collines
• roseau des montagnes
• roseau terrestre

Referințe

• Wiktionary
• Wiktionnaire