rucola

Vezi și : rucolă

română

Etimologie

Din rucolă.

Pronunție

• AFI: /ruˈko.la/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru rucolă.

---

finlandeză

(suomi)

Etimologie

Din italiană rucola.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului rucola
	Singular	Plural
Nominativ	rucola	invariabil
Genitiv	rucolan	invariabil
Partitiv	rucolaa	invariabil
Ilativ	rucolaan	invariabil
Inesiv	rucolassa	invariabil

1. rucolă, ruchetă, aragulă

Sinonime

• sinappikaali

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Confer ruca.

Pronunție

• AFI: /ˈrukola/

Substantiv

rucola f., rucole pl.

1. rucolă, ruchetă, aragulă

Sinonime

• ruchetta, rughetta

---

suedeză

(svenska)

Etimologie

Din italiană rucola.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului rucola
c.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	rucola	rucolan	invariabil	invariabil
Genitiv	rucolas	rucolans	invariabil	invariabil

1. rucolă, ruchetă, aragulă

Sinonime

• rucolasallat, ruccola, ruccolasallat