ruina

Vezi și : ruína, ruïna, ruiná, ruină

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme: Dezvoltare în alte limbi

română

Etimologie

Din latină ruinare. Confer franceză ruiner.

Pronunție

• AFI: /ru.iˈna/

Verb

Conjugarea verbului (se) ruina
Infinitiv	a (se) ruina
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) ruinez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) ruineze
Participiu	ruinat
Conjugare	I

1. (v.refl. și tranz.) a (se) preface în ruină, a (se) dărăpăna, a (se) degrada.
2. (fig.) a-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă averea, a sărăci sau a face să sărăcească; a (se) distruge.
3. a(-și) distruge sănătatea.

Sinonime

• 1: (se) dărăpăna, (se) degrada, (se) măcina, (se) părăgini, (se) strica, (reg. și fam.) (se) părădui, (Transilv.) (se) dorovăi
• 2, 3: sărăci

Antonime

• (se) îmbogăți, (se) înavuți

Cuvinte derivate

• ruinare
• ruinat
• ruină
• ruinător

Traduceri

a face să se ruineze

daneză: ødelægge (dansk), ruinere (dansk) engleză: ruin (English) esperanto: ruinigi (Esperanto) faroeză: raunioittaa (føroyskt), tuhota (føroyskt), tärvellä (føroyskt), pilata (føroyskt) franceză: ruiner (français) germană: ruinieren (Deutsch)

italiană: rovinare (italiano) neerlandeză: ruïneren (Nederlands) poloneză: rujnować (polski) spaniolă: desbaratar (español) suedeză: ödelägga (svenska), ruinera (svenska) turcă: harap etmek (Türkçe)

Etimologie

Din ruina.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru ruina.

Etimologie

Din ruină.

Pronunție

• AFI: /ruˈi.na/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru ruină.

Referințe

• DEX online