rumen

română

Etimologie

Din franceză rumen.

Pronunție

• AFI: /'ru.men/

Substantiv

Declinarea substantivului rumen
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rumen	rumene
Articulat	rumenul	rumenele
Genitiv-Dativ	rumenului	rumenelor
Vocativ	rumenule	rumenelor

1. primul și cel mai mare compartiment al stomacului rumegătoarelor, de forma unui sac dublu, care ocupă întreaga cavitate abdominală stângă și o parte din cavitatea abdominală dreaptă și în care se înmagazinează alimentele și se macerează sub influența florei bacteriene, a fermenților și a mișcării pereților; ierbar.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din slavă (veche) rumĕnŭ.

Pronunție

• AFI: /'ru.men/

Adjectiv

Declinarea adjectivului rumen
	Singular	Plural
Masculin	rumen	rumeni
Feminin	rumenă	rumene
Neutru	rumen	rumene

1. (despre obraz sau buze) de o culoare care bate în roșu.
2. (despre oameni) cu fața îmbujorată, cu obrajii roșii.
3. (despre fructe și unele alimente) care a căpătat o culoare roșiatică (sub acțiunea focului sau a soarelui); bine copt.
4. de culoare roșu-aprins; trandafiriu.

Cuvinte derivate

• rumeior
• rumeni
• rumeniu

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online