saluta

Vezi și : salută

română

Etimologie

Din italiană salutare < latină salutare.

Pronunție

• AFI: /sa.luˈta/

Verb

Conjugarea verbului (se) saluta
Infinitiv	a (se) saluta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) salut
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) salute
Participiu	salutat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl. recipr.) a face un gest sau a rosti o formulă uzuală de politețe, de respect, de simpatie etc. la întâlnirea cu cineva sau la despărțire.

   L-a salutat la întâlnire.

2. (v.tranz.) a-și manifesta bucuria, aclamând pe cineva.
3. (v.tranz.) (fig.) a primi cu entuziasm o idee, o acțiune.

   Salut hotărârea luată.

Sinonime

• 1: (reg.) noroci, (prin Maram.) salutări, (înv.) săruta

Cuvinte derivate

• salut
• salutare
• salutat
• salutație

Cuvinte apropiate

• săruta

Traduceri

a întâmpina sau a petrece cu un gest respectuos sau cu o cuvântare de salut

afrikaans: groet (Afrikaans) catalană: saludar (català) daneză: hilse (dansk) engleză: greet (English), salute (English) esperanto: saluti (Esperanto) finlandeză: tervehtiä (suomi) franceză: saluer (français) germană: grüßen (Deutsch), salutieren (Deutsch) islandeză: heilsa (íslenska) italiană: salutare (italiano)

latină: salutare (Latina) maghiară: üdvözöl (magyar) neerlandeză: groeten (Nederlands) norvegiană: hilse (norsk) papamiento: saludá (Papiamentu) poloneză: witać (polski) portugheză: saudar (português) spaniolă: saludar (español) suedeză: hälsa (svenska) turcă: selamlamak (Türkçe)

Etimologie

Din saluta.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru saluta.

Referințe

• DEX online