aclama

română

Etimologie

Din franceză acclamer < latină acclamare.

Pronunție

• AFI: /a.klaˈma/

Verb

Conjugarea verbului aclama
Infinitiv	a aclama
Indicativ prezent pers. 1 sg.	aclam
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să aclame
Participiu	aclamat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a saluta, a aproba prin strigăte de bucurie, prin manifestări publice ale entuziasmului; a ovaționa.

Sinonime

• ovaționa

Antonime

• huidui, declanșa, șuiera

Cuvinte derivate

• aclamare
• aclamație, aclamații
• aclamațiune

Cuvinte apropiate

• clama
• clamare
• declama
• declamare
• declamație

Traduceri

a saluta; a ovaționa

catalană: aclamar (català) engleză: acclaim (English) esperanto: aklami (Esperanto) franceză: acclamer (français) germană: akklamieren (Deutsch) interlingua: acclamar (interlingua) italiană: acclamare (italiano)

latină: acclamare (Latina) maghiară: szaval (magyar) neerlandeză: juichen (Nederlands) portugheză: aclamar (português) rusă: шумно приветствовать (русский) spaniolă: aclamar (español) suedeză: hylla (svenska)

Referințe

• DEX online