scourge

engleză

(English)

Etimologie

Din franceza veche escorgier < latină populară excorrigiāre.

Pronunție

• AFI: /skɜːʤ/
• AFI: /skɜrdʒ/

Substantiv

scourge, (nenumărabil și numărabil; pl. scourges)

1. (nenumărabil) necaz, neplăcere, supărare

   Graffiti is the scourge of building owners everywhere.

2. flagel, lovitură de bici

   He flogged him with a scourge.

Sinonime

• 1: misfortune
• 2: whip

Verb

Conjugarea verbului to scourge
Infinitiv	to scourge
Prezent simplu pers. 3 sg.	scourges
Trecut simplu	scourged
Participiu trecut	scourged
Participiu prezent	scourging

1. a flagela, a biciui

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary