scut
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
Etimologie
Din latină scutum.
Pronunție
- AFI: /skut/
Substantiv
| Declinarea substantivului scut | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | scut | scuturi |
| Articulat | scutul | scuturile |
| Genitiv-Dativ | scutului | scuturilor |
| Vocativ | scutule | scuturilor |
- armă defensivă de metal, de piele etc., de diverse forme și mărimi, cu care luptătorii din antichitate și din evul mediu își apărau pieptul de lovituri; pavăză.
- (rar) blazon (în formă de scut).
- (fig.) apărare, ocrotire, sprijin.
- (tehn.) mască sau paravan protector folosite de sudori.
- construcție metalică sau de lemn mobilă, folosită la susținerea peretelui și a tavanului unei galerii de mină sau la protejarea lucrărilor de săpare și de căptușire a unui tunel.
- (geol.) regiune întinsă din cadrul unei platforme, în care apare la suprafață fundamentul platformei, format din șisturi cristaline și vechi roci magmatice.
- parte chitinoasă care alcătuiește epiderma sau scheletul unor viețuitoare, având rol protector.
Cuvinte derivate
Traduceri
armă defensivă
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads