tavan

From Wiktionary, the free dictionary

Remove ads

română

Etimologie

Din turcă tavan.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
tavan
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tavan tavane
Articulat tavanul tavanele
Genitiv-Dativ tavanului tavanelor
Vocativ ' '
  1. suprafața interioară a planșeului superior dintr-o încăpere.
    Tavanul al unei camere.
  2. partea superioară a unei excavații miniere.
  3. (reg.) scândură de brad, lungă și subțire, folosită la construirea podului casei.
  4. (reg.) fiecare dintre cele două extremități ale unei corăbii, unde dorm corăbierii.

Sinonime

  • 1: (constr.) plafon, (astăzi rar) pod, (înv. și reg.) podele (pl.), sufit, (Mold.) bagdadie, (Transilv. și Ban.) cerine

Cuvinte derivate

  • tăvăni
  • tăvănire
  • tăvănit

Expresii

  • A sta cu ochii în tavan = a sta degeaba; a lenevi


Traduceri

Referințe

Remove ads

Wikiwand - on

Seamless Wikipedia browsing. On steroids.

Remove ads