ev

română

Etimologie

Din latină aevum.

Pronunție

• AFI: /ev/

Substantiv

Declinarea substantivului ev
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ev	evuri
Articulat	evul	evurile
Genitiv-Dativ	evului	evurilor
Vocativ	evule	evurilor

1. perioadă de timp cuprinzând o etapă din istoria omenirii, care se distinge prin anumite trăsături specifice.

   Evul Mediu s-a sfârșit în secolul al XV-lea.

Sinonime

• epocă, eră

Cuvinte compuse

• evul mediu

Traduceri

Traduceri

engleză: age (English), period (English), era (English)

---

cornică

(kernowek)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Pronume

ev

1. el

---

tătară crimeeană

(qırımtatarca)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ev

1. casă

---

turcă

(Türkçe)

Etimologie

Din turcă otomană, la rândul său din proto-turcă eb („locuință, casă”).

Pronunție

• AFI: /ev/

Substantiv

ev

1. casă
2. (fig., p.ext.) familie
3. (reg.) bucătărie