sfida

română

Etimologie

Din italiană sfidare.

Pronunție

• AFI: /sfi'da/

Verb

Conjugarea verbului sfida
Infinitiv	a sfida
Indicativ prezent pers. 1 sg.	sfidez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să sfideze
Participiu	sfidat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a înfrunta pe cineva cu dispreț, cu ostentație.

   Sfidează moartea.

   A sfida cu curaj un pericol.

Sinonime

• brava, desfide, înfrunta, (rar) sfrunta

Cuvinte derivate

• sfidare
• sfidat
• sfidător

Traduceri

a înfrunta cu dispreț

bulgară: предизвиквам (български) (predizvikvam) engleză: defy (English) esperanto: defii (Esperanto) estoniană: trotsima (eesti) finlandeză: haastaa (suomi), uhmata (suomi) franceză: défier (français) germană: trotzen (Deutsch) greacă: αψηφώ (Ελληνικά) (apsifó) italiană: sfidare (italiano)

maghiară: dacol (magyar) neerlandeză: uitdagen (Nederlands), het hoofd bieden (Nederlands) poloneză: postępować wbrew (polski) portugheză: desafiar (português) rusă: вызывать (русский) (v'iz'ivat'), вызвать (русский) (v'izvat') spaniolă: desafiar (español) suedeză: trotsa (svenska) turcă: meydan okumak (Türkçe), karşı gelmek (Türkçe), karşı koymak (Türkçe)

Referințe

• DEX online

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din verbul sfidare.

Pronunție

• AFI: /'sfida/

Substantiv

sfida f., sfide pl.

1. chemare (la întrecere, etc.); înfruntare

Cuvinte derivate

• sfidare