slancio

italiană

(italiano)

Etimologie

Din verbul slanciare.

Pronunție

• AFI: /'zlanʧo/

Substantiv

slancio m., slanci pl.

1. salt, săritură, hop
2. (fig.) impuls, îndemn, imbold
3. (p. ext.) elan, avânt

   Con grande slancio.

Sinonime

• 1: salto
• 2: impeto
• 3: foga

Cuvinte apropiate

• slanciare
• slanciato

Referințe

• Treccani.it

Etimologie

Derivat regresiv din slanciare.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru slanciare.