spion
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
Etimologie
Din germană Spion, italiană spione. Confer franceză espion.
Pronunție
- AFI: /spiˈon/
Substantiv
| Declinarea substantivului spion | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | spion | spioni |
| Articulat | spionul | spionii |
| Genitiv-Dativ | spionului | spionilor |
| Vocativ | spionule | spionilor |
- persoană însărcinată să culeagă clandestin informații secrete privitoare la un stat și să le transmită altui stat; iscoadă.
- persoană care pândește, observă pe alții (pentru a furniza cuiva informații).
- lamă de oțel cu o grosime variabilă, folosită la determinarea și la verificarea jocului sau a distanței dintre suprafețele a două piese asamblate.
Cuvinte derivate
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads