statut

română

Etimologie

Din franceză statut < latină statutum.

Pronunție

• AFI: /sta'tut/

Substantiv

Declinarea substantivului statut
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	statut	statute
Articulat	statutul	statutele
Genitiv-Dativ	statutului	statutelor
Vocativ	statutule	statutelor

1. act sau ansamblu de dispoziții cu caracter oficial, prin care se reglementează scopul, structura și modul de funcționare al unei organizații, societăți, asociații etc.; (p.gener.) lege, regulament.
2. (în sociologie) (și în sintagma statut social) locul pe care îl ocupă un individ într-un sistem social dat și la un anumit moment; status.
3. (spec.) (înv.) constituție.

Cuvinte compuse

• statut personal
• statut real
• statut social

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online