succedere

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină succedĕre.

Pronunție

• AFI: /sut'tʃɛdere/

Verb

1. a se întâmpla, a se petrece, a surveni
2. a succeda, a urma, a decurge
3. a veni, a succeda, a urma (la tron etc.)

Sinonime

• 1: accadere
• 2: (ieșit din uz) sottentrare
• 3: subentrare

Cuvinte derivate

• succedersi
• succeditore
• succesibile
• successione
• successivo
• successo
• successore

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din succēdō.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

1. forma de infinitiv prezent activ pentru succēdō.