superarbitru

română

Etimologie

Din super- + arbitru (după franceză surarbitre).

Pronunție

• AFI: /su.per.ar'bi.tru/

Substantiv

Declinarea substantivului superarbitru
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	superarbitru	superarbitri
Articulat	superarbitrul	superarbitrii
Genitiv-Dativ	superarbitrului	superarbitrilor
Vocativ	superarbitrule	superarbitrilor

1. persoană delegată de un for superior pentru a rezolva litigiile ivite în timpul desfășurării unei competiții, fără a se substitui atribuțiilor arbitrului principal; supraarbitru.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online