supliment

română

Etimologie

Din franceză supplément < latină supplementum.

Pronunție

• AFI: /su.pli'ment/

Substantiv

Declinarea substantivului supliment
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	supliment	suplimente
Articulat	suplimentul	suplimentele
Genitiv-Dativ	suplimentului	suplimentelor
Vocativ	suplimentule	suplimentelor

1. ceea ce se adaugă la ceva pentru a-l completa sau pentru a suplini o lipsă.
2. bilet de călătorie sau de spectacol, eliberat ca anexă la alt bilet, prin care se acordă drepturi sau avantaje în plus.
3. ceea ce se adaugă la un unghi pentru a forma două unghiuri drepte (180º).

Cuvinte derivate

• suplimenta

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online