suspin

română

Etimologie

Din verbul a suspina (derivat regresiv).

Pronunție

• AFI: /susˈpin/

Substantiv

Declinarea substantivului suspin
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	suspin	suspinuri
Articulat	suspinul	suspinurile
Genitiv-Dativ	suspinului	suspinurilor
Vocativ	suspinule	suspinurilor

1. respirație sonoră, adâncă și prelungită, provocată mai ales de o durere psihică; oftat, suspinare.
2. respirație scurtă și întretăiată, care însoțește un plâns puternic; sughiț (de plâns), suspinare.
3. (reg.) astmă (la cai).

Expresii

• (rar) A-și da ultimul suspin = a muri

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din suspina.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru suspina.
2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru suspina.

Referințe

• DEX '98 via DEX online