suspina

Vezi și : suspină

română

Etimologie

Din latină suspirare.

Pronunție

• AFI: /sus.piˈna/

Verb

Conjugarea verbului suspina
Infinitiv	a suspina
Indicativ prezent pers. 1 sg.	suspin
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să suspine
Participiu	suspinat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a scoate suspine; a ofta (adânc sau din greu).
2. a plânge cu suspine.
3. a dori foarte mult, a tânji după ceva.

Sinonime

• ofta

Cuvinte derivate

• suspin
• suspinare
• suspinat
• suspinător

Traduceri

a scoate suspine

engleză: sigh (English) esperanto: suspiri (Esperanto) finlandeză: huokaista (suomi) franceză: soupirer (français) germană: seufzen (Deutsch) italiană: sospirare (italiano)

neerlandeză: zuchten (Nederlands) portugheză: suspirar (português) spaniolă: suspirar (español) suedeză: sucka (svenska) turcă: of çekmek (Türkçe)

Etimologie

Din suspina.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru suspina.

Referințe

• DEX online