talpa

Vezi și : Talpa, talpă

română

Etimologie

Din talpă.

Pronunție

• AFI: /ˈtal.pa/

Substantiv

1. forma de articulat singular pentru talpă.

---

interlingua

(interlingua)

Etimologie

Din latină talpa.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

talpa

1. cârtiță

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină talpa.

Pronunție

• AFI: /ˈtalpa/

Substantiv

talpa f., talpe pl.

1. cârtiță; p. ext. spion
2. excavator, săpător (de pământ)

---

latină

(Latina)

Variante

• talpus

Etimologie

Origine incertă. Probabil în legătură cu rădăcina *scalp-.

Pronunție

• AFI: /ˈtal.pa/

Substantiv

Declinarea substantivului talpa
f.	Singular	Plural
Nominativ	talpa	talpae
Genitiv	talpae	talpārum
Dativ	talpae	talpīs
Acuzativ	talpam	talpās
Ablativ	talpā	talpīs
Vocativ	talpa	talpae

1. (zool.) cârtiță

Cuvinte derivate

• talpīnus

Referințe

• Wiktionary

---

malteză

(Malti)

Etimologie

Din latină talpa.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

talpa f.

1. cârtiță

---

occitană

(occitan)

Variante

• taupa

Etimologie

Din latină talpa.

Pronunție

• AFI: /ˈtalpo/

Substantiv

talpa f., talpas pl.

1. cârtiță

Sinonime

• darbon

---

retoromană

(rumantsch)

Etimologie

Din latină talpa.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

talpa f.

1. cârtiță