tempera

Vezi și : temperă

română

Etimologie

Din italiană tempera.

Pronunție

• AFI: /ˈtem.pe.ra/

Substantiv

Declinarea substantivului tempera
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tempera	invariabil
Articulat	tempera	invariabil
Genitiv-Dativ	temperei	invariabil
Vocativ	-	invariabil

1. culoare obținută prin amestecarea unor coloranți cu lianți pe bază de substanțe albuminoase sau gelatinoase.
2. procedeu de pictură care întrebuințează asemenea culori.
3. pictură realizată prin acest procedeu.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din franceză tempérer, latină temperare.

Pronunție

• AFI: /tem.peˈra/

Verb

Conjugarea verbului (se) tempera
Infinitiv	a (se) tempera
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) temperez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) tempereze
Participiu	temperat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) a (se) potoli, a (se) modera, a (se) domoli (un sentiment, o acțiune, o dorință etc.).

   Vântul s-a mai temperat.

Sinonime

• (se) modera, (se) atenua, (se) potoli, (se) domoli

Cuvinte derivate

• temperare
• temperat

Cuvinte derivate

• temperament

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din tempera.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru tempera.