tipicar

română

Etimologie

Din tipic + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /ti.pi'kar/

Adjectiv

Declinarea adjectivului tipicar
	Singular	Plural
Masculin	tipicar	tipicari
Feminin	tipicară	tipicare
Neutru	tipicar	tipicare

1. care dă prea multă importanță lucrurilor mărunte, oprindu-se la forme și aspecte exterioare, fără a pătrunde în miezul lucrurilor; care manifestă o scrupulozitate exagerată, inutilă; formalist, pedant.
2. ( spec.) care se ține strict de tipicul bisericesc.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului tipicar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tipicar	tipicari
Articulat	tipicarul	tipicarii
Genitiv-Dativ	tipicarului	tipicarilor
Vocativ	tipicarule	tipicarilor

1. persoană care dă prea multă importanță lucrurilor mărunte, oprindu-se la forme și aspecte exterioare, fără a pătrunde în miezul lucrurilor; persoană care manifestă o scrupulozitate exagerată, inutilă; om formalist, pedant.
2. ( spec.) persoană care se ține strict de tipicul bisericesc.

Cuvinte derivate

• tipicară

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cârpiți

Referințe

• DEX '98 via DEX online