tiranic

română

Etimologie

Din neogreacă τιραννικωσ (tirannikós), franceză tyrannique.

Pronunție

• AFI: /ti'ra.nik/

Adjectiv

Declinarea adjectivului tiranic
	Singular	Plural
Masculin	tiranic	tiranici
Feminin	tiranică	tiranice
Neutru	tiranic	tiranice

1. care tiranizează, de tiran; despotic, samavolnic, crud, arbitrar, tiranicesc, tirănesc.
2. (fig.) care obsedează, urmărește, chinuiește; chinuitor, obsedant.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• crianți
• cârniți
• înăcrit
• înțarci
• răcniți

Referințe

• DEX '98 via DEX online