tono

Vezi și : tono-, tönö

italiană

(italiano)

Variante

• (înv.) tuono

Etimologie

Împrumutat din latină tonus < greacă antică τόνος (tónos).

Pronunție

• AFI: /'tɔno/

Substantiv

tono m., toni pl.

1. (gener.) ton
2. (muz.) ton, înălțime, tonalitate
3. (despre culori) ton, nuanță
4. (anat.) tonus

Cuvinte derivate

• sottotono
• tonico
• tonificante
• tonificare

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario

---

latină

(Latina)

Etimologie

Inevitabil din proto-indo-europeană *(s)tenh₂-.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

tonō (infinitivul prezent tonāre, perfectul activ tonuī)

1. a tuna, a răsuna tunetul
2. a rosti cu voce tunătoare

Cuvinte derivate

• tonor

Referințe

• Wiktionary

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Împrumutat din latină tonus < greacă antică τόνος (tónos).

Pronunție

• AFI: /'to.no/

Substantiv

tono m., tonos pl.

1. (gener.) ton
2. (muz.) ton, înălțime, tonalitate
3. (despre culori) ton, nuanță

Cuvinte derivate

cuvitne derivate

atónico átono bitonal bitonalidad diatónico entonación entonar hipertonía hipertónico hipotonía hipotónico isotónico

postónico sintonía sintónico sintonizar tonal tonalidad tonicidad tónico tonificación tonificador tonificar tonillo

Referințe

• Wiktionary
• Wikcionario